Suntem inundați la tot pasul de clișeele umanist-contemporane: afișe, mesaje redirecționate, discursuri și dialogurile de zi cu zi. Pe foarte multe dintre ele le-am folosite și eu, până când, tot citind din Biblie am început să-mi extind modul critic de filtrare a tot ce-mi trece prin fața ochilor. Prin urmare, pe multe dintre ele le-am scos din sertarul minții, deși recunosc, unele parcă sunt sudate precum lipitorile cu două fețe.
Haideți să vedem ce spune Scriptura. Te-ai aștepta să apară un text, când de fapt urmează:
Lumea: “Ascultă-ți inima.”
Scriptura: Cuvântului Domnului este infailibil, inerant și ineluctabil, un standard obiectiv. De el trebuie să ascultăm în primul rând. “Inima este nespus de înșelătoare.” (Ieremia 17:9/Faptele Apostolilor 5:29/Deutoronom 12:4/Ezechiel 34/36 – reiterarea ascultării de Cuvântul Domnului).
Lumea: “Ai încredere în tine și-n propriile forțe.”
Scriptura: Orice este bun și desăvârșit în om (și nu numai) este de la Dumnezeu. Noi suntem doar administratori peste ceea ce am primit, prin urmare nu ne putem însuși nimic, pentru că L-am jefui pe Dumnezeu de ceea ce merită și anume: slavă. Tot ce avem și facem bun, facem prin El și pentru El. Încrede-te în El și nu te bizui pe înțelepciunea ta (Proverbe 3:5/Psalmul 103:14/Iacov 1:17/4:14/Romani 11:36/2 Corinteni1:9)
Lumea: “Să faci ceea ce simți.”
Scriptura: În cele mai multe cazuri, sentimentele sunt înșelătoare, sinusoidale, condiționate și pervertite de motivații (ascunse) egocentrice. Când nu sunt izvorâte dintr-un cuget curat și o inimă regenerată acestea pavează drumul către autodistrugere. Dacă simți să-ți faci singur dreptate luând viața unui ucigaș crezi că este și corect? Înaintea lui Dumnezeu fiecare persoană are valoare și este iubit de El, prin urmare are șansa de a fi restaurat de Dumnezeu, Singurul care poate elibera omul de păcat. (Ioan 5:24/Ioan 14:15)
Lumea: A) “Oamenii buni ajung în cer.”
Scriptura: Nu este nici măcar un om care să facă binele. Un om poate să fac un bine civic, dar nu poate face binele. Sursa tuturor lucrurilor bune este Dumnezeu. Când un om crede că poate face un bine separat de Dumnezeu, însuși implicația aceasta, independența de Dumnezeu este o blasfemie adusă la adresa Creatorului. Cain a încercat să i se închine lui Dumnezeu așa cum a vrut el, nu cum I-a cerut Dumnezeu, drept urmare Dumnezeu nu a primit jertfa sa, care era adusă cu gândul pervertit că este rodul muncii lui, deci merită mai multă admirație decât cea a lui Abel (Geneza 4:5/1 Ioan 3:12/Eclesiastul 7:20/Regi 8:46/Romani 3:11-12)
Lumea: B) “Dumnezeu m-a făcut o persoană mai bună.”
Scriptura: Atunci când păcatele ne sunt iertate are loc regenerarea. O schimbare de 180*. Dumnezeu ne schimbă: dorințele, atitudinile, mintea, cuvintele, comportamentul, personalitatea, ne dă o inimă nouă. Nu ne face mai buni, ci ne schimbă. (Ezechiel 36:26/Coloseni 1:21-23/Romani 12:2/)
Lumea: “Fii tu însuți!” (în ideea că eul omului este centrul și nu are nevoie de Dumnezeu).
Scriptura: După căderea în păcat toate funcțiile/părțile omului au fost contaminate de păcat. Întreaga natură umană trebuie să fie înnoită pentru a fi plăcuți lui Dumnezeu. “Fiți sfinți, căci Eu sunt Sfânt!” (1 Petru 1:15-16/Ioan 3:30/Luca 14:33)
Lumea: “Atât timp cât crezi ceva sincer este tot ce contează.”
Scriptura: Adevărul nu ține de sinceritatea cu care credem. O dorință, oricât de mare și sinceră este, nu poate face din ceva imaginar ceva real.
Lumea: “Căsătorește-te cu persoana fără de care nu poți trăi.”
Scriptura: Nevoia fundamentală a omului este mântuirea sufletului. Aceasta este primordială, datorită nemuririi. Când aceasta nu este împlinită omul nu trăiește cu adevărat. Un om nu poate trăi fără Cristos, nu fără un alt om. Când avem tendința să credem că nu putem respira/trăi fără un om, deja acea persoană devine un idol fără de care nu ne mai vedem existența. Noi trebuie să ne găsim bucuria, tăria și scopul în viață numai în Dumnezeu. Căsătoria este un scop/o nevoie secundară. Durerea pierderii unui om iubit și respingerea sunt reale și chinuitor de amare, dar dacă sufletul este mântuit, Dumnezeu poate vindeca orice durere. (Psalmul 9:2/16:2/23:6/73:28/122:1/Proverbe 16:20)
Lumea: “Eu am credința mea!/Fiecare cu credința lui!”
Scriptura: Credința proprie este relativă în funcție de interes, obiceiuri, cultură și standard.
Varietatea de mentalități care este inundată de comercializarea tehnologiei ne conduce către un sincretism religios. Credem câte un adevăr convenabil din fiecare religie împărțindu-ne devotamentul fiecărui reprezentant religios/antireligios, nefiind lucizi la conflictele care iau naștere.
Credința în Dumnezeu este o devoțiune, iar capacitatea de a crede este un dar de la Dumnezeu dat tuturor oamenilor, iar cei care într-adevăr își pun încrederea în El, vor avea parte de o credință care duce la transformarea vieții lor și mai apoi la mântuirea care nu se capătă prin fapte, ci prin bunăvoința gratuită a lui Dumnezeu. (Evrei 11:1/Efeseni 2:8-9)
Lumea: “Ce-i în mână nu-i minicună!”
Scriptura: Materialismul și consumerismul contemporan ne-au învățat falsa nădejde că lucrurile importante trebuie deținute și pot fi palpabile. Viziunea creștină susține contrariul. Promisiunile lui Dumnezeu și anume: viața veșnică, iertarea păcatelor, trăirea în prezența lui Dumnezeu, cerul, nu sunt lucruri care pot fi ținute în seif. Ele vin în urma credinței autentice și relației cu Creatorul. Sufletul este tot ce ai cu adevărat, singurul care rămâne după moarte. Este cel mai important dar care ți-a fost încredințat, de aceea puneți-l la adăpost în mâna lui Dumnezeu. (Matei 10:28)
Lumea: “Creștinul nu se laudă!”
Scriptura: Creștinul trebuie să fie smerit. Însă smerenia nu ar trebuie să fie confundată cu: rușinea, timiditatea și/sau anonimatul. Smerenia înseamnă să nu ne însușim ceva ce nu ne aparține. Și orice este bun în noi este de la Dumnezeu și pentru Dumnezeu. Să nu-l furăm pe Dumnezeu de cinstea care I Se cuvine. (Psalmul 115/Ieremia 9:23-24/2 Corinteni 12:9/10:17)
Lumea: “Să faci ceea ce te face fericit/ă.” /”Nu te mai scuza pentru orice.”
Scriptura: Păcatul, plăcerea hedonistă efemeră poate aduce satisfacție doar pentru moment (acel moment poate dura chiar și ani), dar aceasta nu înseamnă că este și corect sau că putem trăi numai din plăceri și lucruri care ne fac bucuroși. Așa cum nu putem crește doar dacă mâncăm numai dulciuri, nu putem face doar ceea ce ne aduce fericire. Dacă pentru un pedofil fericirea lui este să molesteze minorii, mai este moral ceea ce face? Și mai este necesar să-și ceară scuze pentru ceea ce a făcut?
Lumea: “Niciodată nu e prea târziu.”
Scriptura: Când El a închis ușa arcăi, pentru cei ce nu au intrat în ea, a fost prea târziu. La judecata de apoi oamenii care vor vrea să intre în Împărăție nu vor mai avea șansa la mântuire, pentru că păcatele sunt iertate doar cât omul este pe pămănt. Atunci va fi prea târziu. (Geneza 7:16/Matei 7:23/Marcu 2:10)
Lumea: “Voi aveți o credință oarbă.”
Scriptura: A avea credință înseamnă să ai cunoștințe, informații, nu să crezi ceva în lipsa dovezilor. Credința se bazează pe încredere, iar încrederea se bazează pe dovezi și motive, nu pe înfăptuiri oarbe.
(Evrei 11:1, 2 Petru 1:2)
Lumea: “Timpul vindecă și schimbă oamenii.”/ “Timpul le rezolvă pe toate.”
Scriptura: Puterea de reabilitare și de mângâiere vine de la Dumnezeu. Menționez că Acesta poate folosi diferite resurse și metode prin care un om poate fi schimbat și mângâiat. Dumnezeu poate să folosească chiar și timpul ca să vindece, dar nici în acest caz nu timpul vindecă, ci mereu Dumnezeu! (Iov 5:18)
Lumea: “Dumnezeu este Tatăl tuturor oamenilor.”
Scriptura: Dumnezeu este Creatorul tuturor oamenilor și tuturor lucrurilor bune (cer, pământ, viață) (Facerea 1:1/31, Ioan 1:3, Coloseni 1:16, Apocalipsa 4:11). Mențiune – Dumnezeu nu este creatorul răului. “Răul este o lacună reală, o lipsă sau o denaturare a unui lucru bun.”, după cum spunea Augustin. Răul nu există în sine însuși. Acesta există numai într-un lucru bun. Prin căderea în păcat, degradarea și-a făcut simțită prezența, astfel am devenit dușmani ai lui Dumnezeu. (Ioan 8:44) Dumnezeu este Creatorul tuturor oamenilor și dorește mântuirea fiecărui om păcătos, dar este Tată doar pentru cei ce-și mărturisesc păcatele și sunt iertați de El, trăind într-o relație autentică cu El (Tată-fiu).
Lumea: “Educația te face moral!”
Scriptura: Educația este foarte bună, dar nu are scopul să te facă sfânt. Omul este păcătos. Plata păcatul este moartea. Nu luptăm împotriva păcatului cu educația, aceasta nu are puterea să-l învingă. Folosită însă în mod corespunzător, educația, are capacitatea să te conducă la Hristos. Doar sângele Lui ne curățește de orice păcat (1 Ioan 1:5) Avem nevoie de regenerarea lui Dumnezeu. Legile morale sunt bune pentru o purtare civică extrinsecă. Ne educăm, investim în noi, dar niciodată educația morală nu este suficientă și nu poate oferi sfințenia pe care o oferă doar Dumnezeu. (Proverbe 22:6)
Lumea: “Isus este cea mai bună cale de a ajunge în cer.”
Scriptura: Gândirea inclusivistă promovează teoria conform căreia oricine, din orice loc, timp, religie poate fi mântuit și prin alte căi. Dacă Isus este “cea mai bună cale”, înseamnă că mai sunt și alte căi. Biblia sucombă această afirmație. (Ioan 3:18/36, Ioan 14:6, Faptele Apostolilor 4:12). Isus este Calea, Adevărul și Viața. Articolul hotărât al fiecărui cuvânt cimentează adevărul absolut și exclusivist că nu mai există nicio cale în afară de El pentru a fi iertat. (Proverbe 14:12)
Lumea: “Ce nu știi te face fericit/ă.”
Scriptura: Hipersensibilitatea contemporană nu poate face față adevărului, pentru că a cunoaște adevărul implică schimbare și responsabilitate. (Osea 4:6/Ioan 8:32/2 Petru1:2)
Lumea: “Tu îți ești suficient! Nu ai nevoie de un bărbat/femeie ca să fii fericit/ă!”
Scriptura: Conceptul dublei gândiri pavează monstruos un crez ignobil. Dubla gândire (conceptul lui George Orwell) – să ai două credințe contradictorii și să crezi că amândouă sunt adevărate. Să crezi în mod intenționat minciunile, deși știi că sunt falsuri. Oamenii care afirmă că nu au nevoie de ajutor/alți oameni/iubire sunt oamenii care respiră crezul disimulat că ei sunt dumnezei. Dumnezeu este Singurul care nu are nevoie de nimeni și de nimic. Aseitatea Lui este acropola axiomatică care susține aceasta. Noi, oamenii, avem nevoie în primul rând de El, apoi de comunitate. Bineînțeles și de bunăvoința Sa. (2 Corinteni 12:9) Această afirmație duce către o trăire inclusivistă sau exclusivistă. Niciuna dintre cele două extremități nu este un mod de trăire continue a vieții.
Lumea: “Moartea îți lasă o durere pe care nimeni nu o poate vindeca”
Scriptura: Când un om mântuit moare, moartea acestuia este de fapt începutul adevăratei vieți. Cine îl are pe Fiul va trăi veșnic. Cei neprihăniți sunt mângâiați de promisiunea ineluctabilă că își vor întâlni persoanele dragi mântuite în cer. (Iov 5:18)
Lumea: “Iubirea nu se votează”
Scriptura: Sodoma și Gomora au fost sucombate pentru dreptul pe care astăzi omul mundan îl votează (Facerea 18-19/1 Corinteni 6:9)
Lumea: “Creștinii trebuie să iubească totul”
Scriptura: În general, un creștin când iubește ceva, urăște opusul (iubește viața, urăște avortul; iubește adevărul, urăște minciuna). (Psalmul 97.10a/101:3/Amos 5:15/Romani 12:9)
Lumea: “Nu te costă nimic să fii creștin/ă!”
Scriptura: Fals! Ucenicii lui Cristos (și mulți alți credincioși) au fost batjocoriți/bătuți/umiliți/omorâți pentru credința lor în Dumnezeu. Nu toți vom muri în asemenea moduri, dar un preț tot îl vom plăti – timp, bani, prietenii, lucruri materiale etc. Dacă nu te costă nimic să fii ucenicul lui Cristos, atunci nu ești unul dintre ai Lui. (Matei 10:21-22/Ioan 15:20/Faptele Apostolilor 7:51-60/14:22/2 Corinteni 11:16-33/Evrei 11:35-38/2 Timotei 3:12).
Lumea: “Sunt prea păcătos ca să vin la Dumnezeu!”
Scriptura: Adevărul este că pentru aceasta a venit Isus. El a venit să ne scape de sub robia păcatului, de puterea lui și de moarte. A venit să ne dea o natură nouă, să ne facă prieteni și copii ai Săi din dușmani ce eram și din fii rătăciți. (Romani 5:8/Luca 19:10/1 Ioan 3:1/Marcu 2:17/1 Ioan 1:9).
“În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său.” (Efeseni 1:7). Vino la El și din păcătos vei deveni un neprihănit! Asta face Dumnezeu. (Ioan 6:37)
Exemplele pot continua, de aceea sper ca aceste mostre elocvente să fie promotorul spre a ne forma un spirit critic pentru avalanșa de afirmații cu care suntem inundați zilnic, prin filtrul Bibliei, pentru a nu le mai folosi eronat!
2 Timotei 3:16-17
SolaScriptura