Atunci când ne apropiem de Scriptură ne confruntăm cu cel puțin două potențiale obstacole sau dileme, care pot compromite înțelegerea noastră: pe de o parte, există pericolul de a nu reuși să decriptăm sensul profund al textului, iar pe de altă parte, putem cădea în capcana unei interpretări incorecte. În ambele situații există riscul de a nu reuși să percepem în mod adecvat revelația lui Dumnezeu, de a fi obnubilată descoperirea divină de inima noastră, deci implicit viața noastră spirituală ar fi sărăcită. În contextul discuțiilor apologetice, sunt formulate diverse critici la adresa mesajului Scripturii sau la adresa divinității în sine, însă acestea sunt adesea rezultatul unei interpretări eronate a textului sacru. O interpretare incorectă a Cuvântului poate conduce la respingerea lui dumnezeu, însă aceasta nu se referă la respingerea divinității adevărate așa cum este revelată în Scriptură, ci mai degrabă la respingerea unei concepții iluzorii pe care am creat-o noi înșine prin interpretarea noastră distorsionată. Respingem dumnezeul creat după chipul și asemănarea noastră (a interpretării noastre) și nicidecum Dumnezeul adevărat după chipul căruia am fost noi creați. De aceea, pentru a dobândi o cunoaștere profundă a lui Dumnezeu, cât și pentru a avea discuții adecvate despre Cuvânt, este imperativ să avem cunoștințe despre modalitățile corecte de a interpreta Scriptura atunci când ne apropiem de ea.
În prezentul articol voi expune principiile de bază pe care trebuie să le aplicăm pentru a înțelege Cuvântul lui Dumnezeu. Fiecare dintre acești pași pot fi explorați mai în profunzime, dar în acest context, ne vom limita la o prezentare concisă a fiecăruia, oferind totodată câteva recomandări care pot servi drept punct de plecare în această călătorie.
1. Contextul istoric (teologic, social).
Un aspect primordial pe care trebuie să-l luăm în considerare în procesul nostru de înțelegere a Scripturii este contextul în care aceste informații au fost scrise. Textele sacre au fost compuse cu cel puțin două milenii în urmă, iar de atunci cultura, obiceiurile, limbajul, valorile și structurile sociale au cunoscut schimbări semnificative. Pentru a descifra sensul unui text scris cu atât de mult timp în urmă, este necesar să avem o înțelegere profundă a contextului respectiv. De exemplu:
– Astăzi, instituția Sanhadrinului nu mai există, iar în timp ce citim Scriptura, ar trebui să avem în vedere acest aspect și să căutăm să-i înțelegem semnificația de atunci.
– Conceptul de sclavie nu mai este prezent în societatea noastră, și atunci când întâlnim referințe la sclavi în Scriptură sau în alte texte din acea perioadă, este de mare importanță să înțelegem semnificația specifică a acestei instituții în contextul istoric al vremurilor respective. Atunci când citim despre sclavie în Biblie, există tendința de a face o paralelă directă cu sclavia din secolul al XVIII-lea, în care sclavii erau forțați să lucreze pe plantații, însă trebuie să fim conștienți că această comparație nu este adecvată în ceea ce privește societatea israelită a vremurilor biblice. În schimb, sclavia în acea perioadă era mai degrabă o formă de a supraviețui, în timp ce aceștia lucrau împreună chiar cu cei care erau parte a respectivei case.
Este cu adevărat crucial să ne concentrăm asupra studiului detaliat al contextului istoric, cultural și teologic atunci când abordăm texte vechi precum cele din Biblie. Chiar dacă anumite exemple pot părea mici la prima vedere, ele pot influența în mod semnificativ modul în care interpretăm și aplicăm textul.
Probabil vă gândiți că aceste exemple sunt unele nesemnificative și nu schimbă prea mult sensul textului. Însă pot fi anumite exemple care pot schimba felul în care înțelegem textul.
Un alt exemplu semnificativ se referă la conceptul de „întâi născut”. În absența cunoașterii semnificației acestui termen în contextul vremurilor respective, nu am putea înțelege pe deplin sensul afirmației lui Pavel din Col. 1:15, care se referă la Isus ca „Întâiul Născut pus peste toată creația”. Aici, termenul „Întâi născut” are conotații specifice din Vechiul Testament, care implică ideea de moștenitor sau primul în rang.
Aceste exemple dovedesc cât de important este să aprofundăm înțelegerea contextului cultural și teologic al vremurilor respective pentru a interpreta corect textele biblice.
Recomandări:
- Ciprian Terinte – Scrierile Noului Testament (plus alte introduceri în Scriptură – la cerere, pot recomanda mai multe) (se găsește pe aplicația eBiblia)
- Comentariu cultural-istoric al Noului Testament – Craig Keener (se găsește și pe aplicația eBiblia)
- Obiceiuri și tradiții din vremurile biblice – Howard Vos
Nu zic că nu putem înțelege mesajul Scripturii per întreg doar prin citirea și studierea ei, fără surse alternative – însă pentru o înțelegere mai clară, dar și mai ușoară să fie citirea, vă recomand să apelați și la astfel de surse. O recomandare mai practică ar fi: Atunci când citești o carte din Noul Testament, să zicem Coloseni – citește capitolul din cartea ”Scrierile Noului Testament” pe cartea Coloseni. Sunt doar câteva pagini. Dar acest lucru te va ajuta să înțelegi cadrul, fundalul în care să-ți așezi informațiile și înțelegerea va fi una mai aprofundată.
2. Contextul literar
Un al doilea pas foarte important pentru înțelegerea textului Scripturii (dar e la fel de aplicabil și citirii altor cărți) este contextul literar.
La acest pas trebuie să determinăm două lucruri: tipul scrierii și locul în scriere.
a. Tipul scrierii
Când ne confruntăm cu un text, este esențial să recunoaștem tipul de scriere, cum ar fi: poezia, narațiunea, legislația, pildele sau genul apocaliptic etc. Acest aspect este deosebit de important deoarece, în funcție de genul literar, strategiile noastre de interpretare și atenția acordată anumitor aspecte trebuie să fie ajustate corespunzător.
De exemplu, în cărțile apocaliptice – cifrele și simbolurile au o semnificație profundă și necesită o înțelegere specifică, spre deosebire de textele narative obișnuite.
Poezia – ca un tip distinct de scriere, aduce cu sine un bogat arsenal de figuri de stil, paralelisme și structuri în strofe. Aceste elemente literare sunt esențiale pentru „desfacerea” înțelesului textului poetic.
Un exemplu și mai sugestiv pentru noi ar fi pildele. Dacă ne confruntăm cu un text de tip parabolă, dar nu avem asta în vedere, putem ajunge la tot felul de erori teologice. Parabola în schimb are un mesaj central, ce trebuie descoperit, și nu trebuie ca toate elementele să aibă o asociere cu ceva din lumea noastră (eroare de care Origen nu s-a ferit, fiind recunoscut pentru interpretarea alegorică). O precizare ar mai trebui făcută: asocierea elementelor din pildă cu elemente din lumea noastră, ar trebui făcută, atunci când autorul ne indică destul de clar că acest lucru ar trebui făcut. Important este să înțelegem mesajul principal al întregii pilde și să nu ne pierdem în detalii care nu sunt relevante pentru acest mesaj fundamental.
b. Locul în scriere
În contextul analizei textului, nu putem subestima importanța contextului literar, care include atât locul pasajului în cadrul cărții respective, cât și poziția cărții în întreaga narațiune a Scripturii. Acest aspect este adecvat de pus în aplicare în înțelegerea oricărei cărți pe care o citim. Spre exemplu, nu putem să deschidem o carte la pagina 136, să citim doar trei propoziții și să afirmăm că acele propoziții reflectă mesajul susținut de autorul respectiv. În primul rând, s-ar putea să nu înțelegi ce zice autorul pentru că nu înțelegi contextul. Iar apoi, s-ar putea să înțelegi eronat ce zice autorul și să-i atribui lucruri greșite. Contextul în care e așezat textul pe care încerci să-l înțelegi este fundamental.
Un exemplu în această privință este textul din Gen. 3:15 – „Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Sămânța ei îți va zdrobi capul, iar tu îi vei străpunge călcâiul”. La o analiză superficială, acest verset poate să nu fie înțeles corect. Cu toate acestea, în contextul căderii în păcat, ispitirii Evei de către satan (prin intermediul șarpelui), planului divin pentru întreaga creație și a altor elemente esențiale, acest verset devine central în înțelegerea întregii Scripturi. El conține proclamarea lui Dumnezeu cu privire la victoria asupra răului și asupra șarpelui, victorie care va fi realizată prin intermediul unui descendent născut din femeie. Astfel, încă de la începutul Scripturii, este indicată victoria lui Dumnezeu asupra răului. Cu toate acestea, pentru a înțelege pe deplin semnificația acestui verset, este esențial să avem în vedere locul său în întregul capitol și al întregii Scripturi. Trebuie să fim atenți la textul de dinainte și la textul de după.
Un alt exemplu relevant pentru sublinierea importanței atenției acordate contextului este versetul 1 Tim. 2:15: „Totuși ea va fi mântuită prin nașterea de copii; numai să stăruie în credință, în dragoste și în sfințenie, cu toată chibzuința.” Fără a lua în considerare locul acestui verset în întregul context, am putea ajunge la concluzia greșită că femeile sunt mântuite de păcat prin faptul că nasc copii. Cu toate acestea, o examinare mai atentă a textului precedent ne dezvăluie că subiectul discuției se referă la statutul femeilor, care necesită o reabilitare. Deși femeile nu au rolul de învățători ai întregii Biserici, ele au un rol distinct în nașterea și educarea copiilor, un rol de care bărbații sunt lipsiți (cel puțin în naștere). Astfel, Pavel sugerează că “mântuirea” femeilor se referă la restaurarea și reabilitarea lor în acest context specific.
Un al treilea exemplu relevant pentru sublinierea necesității de a lua în considerare locul pasajului în întregul context este prezentat în relație cu prietenii lui Iov. Este posibil să citim discursurile acestora și să presupunem că ele reprezintă în mod veridic mesajul divin pentru noi în contemporaneitate. Cu toate acestea, acest lucru nu este garantat, având în vedere că prietenii lui Iov au o perspectivă greșită, ceea ce este confirmat de Dumnezeu Însuși în finalul cărții. Ignorând locul acestor pasaje în întregul context al cărții, s-ar putea să aderăm la idei incorecte din ceea ce spun acești prieteni. Prin urmare, este evident că locul pasajului în întreaga scriere reprezintă un factor de o importanță capitală în procesul de interpretare și înțelegere corectă a textelor literare.
Recomandări:
- Pentru a înțelege genul scrierii și o abordare cât mai specifică fiecăruia, recomand cartea „Biblia ca literatură” – Gordon Fee. Această carte oferă diferite recomandări și direcții pentru fiecare gen literar al Scripturii.
- Atunci când vrem să înțelegem un pasaj biblic, recomand o citire fie a întregii cărți, fie a textului de dinainte și a textului de după.
- Atunci când doriți să înțelegeți un text, căutați să determinați dacă e o pildă, dacă e o narațiune, dacă e epistolă, dacă e poezie.. etc.
3. Analiza propriu-zisă a textului
După ce stabilim și înțelegem contextul teologic (istoric.. etc), cât și cel literar, trebuie să ne apropiem de analizarea textului pe care vrem să-l înțelegem. Felul în care facem acest lucru, diferă în funcție de genul literar.
– De exemplu, dacă ne aflăm înaintea unui text poetic/profetic (Psalmi sau Profeți), atunci va trebui să analizăm mai mult figurile de stil, cum ar fi metaforele sau repetițiile.
– Dacă citim un text apocaliptic (Apocalipsa, o parte din cartea Daniel etc), atunci va trebui să fim atenți la simbolurile din text.
– Dacă citim un text narativ, atunci atenția ar trebui să fie îndreptată asupra acțiunilor din text. Mai mult, într-un text narativ ar trebui să fim atenți la „concluzia” pe care autorul o prezintă în ce privește anumite fapte (fie de el însuși, fie prin ceea ce zice Dumnezeu). Acest lucru se datorează faptului că noi nu considerăm că evenimentele istorice în sine sunt inspirate, ci autorul este inspirat de Dumnezeu. Lucrul esențial într-un astfel de text atunci este ceea ce autorul inspirat concluzionează cu privire la un anume eveniment istoric sau ceea ce ne dă el de înțeles prin diferite elemente retorice.
Exemplele de sus confirmă faptul că analiza propriu-zisă a unui text trebuie făcută și în funcție de genul literar. Totuși, ar fi nevoie de mult prea mult spațiu pentru a arăta la ce anume trebuie să fim atenți atunci când analizăm un text. De aceea, pentru început, pentru a simplifica lucrurile, atunci când ne apropiem de un text ar trebui să răspundem la câteva întrebări de bază:
– Ce înseamnă ceea ce scrie în text? Dacă textul spune că noi suntem moștenitori ai Împărăției lui Dumnezeu, atunci va trebui să înțelegem ce înseamnă a fi „moștenitor” (cf. și altor texte ale Scripturii) și ce înseamnă această „Împărăție a lui Dumnezeu”. Astfel, întrebarea aceasta este importantă pentru că ne ajută să înțelegem CE ÎNSEAMNĂ CUVINTELE folosite în text. Cum putem înțelege un text, când nu înțelegem sintagmele/cuvintele din acel text?
Cheia pentru înțelegerea unui text este de a pune întrebările corecte (cât mai multe, și cât mai precise), de aceea este esențial de a pune întrebări despre cuvintele folosite într-un text. Întrebările acestea ar putea fi: Cine (personajele din text); Când (timpul când se întâmplă narațiunea); Unde (locul unde se desfășoară); De ce? etc..
În legătură cu acest aspect, Gordon Fee, în cartea despre Exegeza Noului Testament, spunea astfel:
„Cheia pentru o exegeză bună constă în capacitatea de a pune textului întrebările potrivite, pentru a ajunge la înțelesul intenționat de autor. Întrebările exegetice bune se împart în două categorii largi: întrebări care vizează CONȚINUTUL (ce se spune) și întrebări care vizează CONTEXTUL (de ce se spune ceea ce se spune).” [1]
Gordon Fee
– Pe lângă înțelegerea informațiilor din text, este recomandabil mai apoi să privim imaginea de ansamblu a unui text. Trebuie să putem răspunde la întrebarea: „Despre ce vorbește acest text?”, dar acest lucru într-o singură propoziție.
De exemplu, dacă ne vom uita în Rom. 5:1-11, vom vedea foarte multe idei.
Mai întâi va trebui să înțelegem cuvintele/expresiile din text, cum ar fi: pace, nădejdea slavei lui Dumnezeu, dragostea lui Dumnezeu a fost turnată.
Mai apoi, va trebui să înțelegem conexiunile din text, elementele de legătură. De exemplu în v. 3 ni se spune că ne bucurăm chiar și în necazuri, dar apoi ne spune textul și motivele pentru care ne bucurăm: „CĂCI știm că necazul aduce răbdare, răbdarea formează un caracter încercat…”. La acest punct, trebuie să fim foarte atenți la CUVINTELE DE LEGĂTURĂ, cum ar fi: „DAR”, „CĂCI”, „AȘADAR”, „PRIN URMARE” etc. Când apar astfel de elemente, este foarte important de a le înțelege rolul în textul propriu-zis.
Dar după ce facem toate aceste lucruri și înțelegem ce zice textul, trebuie să înțelegem imaginea de ansamblu, să vedem „pădurea”. Astfel, textul din Rom. 5:1-11 vorbește despre care sunt urmările îndreptățirii prin credință. Cu alte cuvinte, care sunt beneficiile faptului de a fi considerați neprihăniți prin credință, iar în text vom observa câteva dintre aceste beneficii. Aceasta este ideea centrală a autorului din acest text. Întrebarea centrală cu care trebuie să ne preocupăm înaintea unui text este: „Care este ideea principală a acestui text?”, și abia mai apoi să ne uităm la ideile marginale, secundare.
Recomandări:
- În plus, ar fi și câteva întrebări esențiale, de bază, pe care le putem pune atunci când citim/studiem un text biblic (la sfârșit de paragraf/narațiune):
– Ce ne spune acest text despre cum este Dumnezeu?
– Ce ne spune acest text despre cum lucrează Dumnezeu?
– Ce ne spune acest text despre voia, planul lui Dumnezeu?
– Ce ne spune acest text despre poporul lui Dumnezeu (Israel inițial, apoi Biserica)?
– Ce ne spune acest text despre ce ar trebui să facă întreaga umanitate (deci implicit noi)?
Punând aceste întrebări înaintea fiecărui text atunci când citim Scriptura și dându-le răspuns, cred că putem crește tot mai mult în înțelegerea mesajului Scripturii (le poți nota și ține lângă tine mereu când te apropii de citirea Scripturii).
- Pentru a ușura acest proces, recomand cartea „Trăirea după Biblie”, scrisă de Howards și William Hendricks. În aceasta, autorii prezintă 3 pași esențiali pentru a înțelege textul propriu-zis, prin a pune întrebări textului. Aceștia sunt: Observare, Interpretare, Aplicare. Ei sunt detaliați în carte și le sunt alăturați multe întrebări prin care poți analiza textul propriu-zis.
În acest articol, nu am oferit o prezentare exhaustivă a tuturor elementelor necesare pentru înțelegerea Scripturii, deoarece subiectul este vast și necesită numeroase aprofundări. Trebuie să avem în vedere multe alte lucruri, cum ar fi rugăciunea. Pentru a înțelege Cuvântul scris al lui Dumnezeu trebuie să ne fie interpretat de Cuvântul întrupat al lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt. În plus, înțelegerea Scripturii ar trebui să fie un proces nu numai individual, ci și comunitar. Dumnezeu și-a fondat Biserica Sa și a spus că porțile iadului nu o vor învinge. Ea va rămâne. În cadrul acestei comunități, Dumnezeu a instituit învățători cu scopul de a oferi învățătură credincioșilor săi. Prin urmare, este esențial ca învățătura la care ajungem, să treacă prin acest filtru. Scriptura a fost dată oamenilor, dar prin comunitate și în cadrul comunității sfinților. Claritatea înțelegerii Scripturii poate fi obținută într-un mod mai profund prin intermediul participării în Biserica lui Dumnezeu. Da, trebuie să alegem bine comunitatea: să predice Evanghelia, harul lui Dumnezeu, o Biserică ce caută să împlinească voia lui Dumnezeu, ce predică Cuvântul, ce manifestă dragoste față de ceilalți (din comunitate și din afară) etc. Dar fiecare dintre noi trebuie să fim parte a unei astfel de comunități și învățăturile la care ajungem trebuie să fie verificate în cadrul acesteia. Ești parte a unui trup dacă ești creștin, de aceea maturizarea ta nu poate fi făcută decât în cadrul trupului lui Hristos, a Bisericii. Așadar, apropie-te cu încredere de Biserica lui Hristos și ascultă Cuvântul proclamat și interpretat. Vorbește cu oameni din comunitatea noului popor al lui Dumnezeu, din Biserică, pentru a clarifica orice neînțelegeri referitoare la anumite texte biblice. De asemenea, participarea activă la studiile biblice și la discuțiile teologice din cadrul Bisericii pot contribui la extinderea și aprofundarea înțelegerii noastre a Cuvântului lui Dumnezeu.
În final, trebuie să fim atenți la atitudinea cu care ne apropiem de Scriptură, de Cuvântul lui Dumnezeu. Simpla cercetare academică, pentru detaliile exegetice și satisfacerea intelectualismului nostru, nu va duce la împlinirea scopului pentru care ne-a fost oferit Cuvântul. De aceea, să ne apropiem să înțelegem Cuvântul, să-L descoperim pe Dumnezeul care ne-a creat și care vrea să ni se descopere, dar trebuie să ne apropiem cu modalitatea și atitudinea potrivită.
Bibliografie
[1] Gordon Fee, Exegeza Noului Testament, trad. Emanuel Conțac, Cluj Napoca, ed. Logos, 2006, p. 33.