Gestionarea înțeleaptă a îndoielilor

Îndoiala, un subiect atât de sensibil, atât de dificil, dar în același timp un subiect atât de necesar de discutat, pentru că într-un final, fie că recunoaștem, fie că nu, în viață ne confruntăm cu îndoieli (la fel cum se încheie și filmul „Doubt – 2008” – „I have doubt”).

Înainte de a intra în subiectul pe care vreau să-l abordez în articolul de față, aș vrea să precizez câteva lucruri pe care spațiul nu mi le permite să le discut aici, însă cred că sunt importante de menționat:

1. Îndoiala nu este o anormalitate pentru creștin.

Îndoiala este o experiență cu care s-au confruntat de-a lungul istoriei creștinii, iar acest lucru nu i-a exclus din creștinism. Vedem în Evanghelii că Ioan Botezătorul s-a îndoit (când era în temniță), Martin Luther s-a îndoit… și la fel avem creștini în viețile noastre care au îndoieli și totuși îi rămân credincioși lui Hristos.
Alister McGrath („Îndoială și Credință”) susține că aceasta este un fel de trăsătură a vieții de credință datorată creșterii spirituale și necesității de a crește spiritual.
Așadar nu ar trebui să ne sperie faptul că uneori întâmpinăm îndoieli și incertitudini, fiind un lucru cu care s-au confruntat și mulți creștini înaintea noastră, dar care totuși au rămas credincioși lui Hristos.

2. Îndoiala nu înseamnă necredință (și nici scepticism)

Necredința presupune să nu îți pui încrederea într-un anumit lucru sau persoană, însă îndoiala înseamnă să îți pui încrederea în ceva anume, însă totuși să nu fii prea sigur că te poate ține. De exemplu putem să ne îndoim de faptul că o stâncă ne va ține, însă totuși să stăm pe ea din diverse alte motive.

3. Îndoiala poate fi benefică, dacă e gestionată corect.

O credință trecută prin îndoieli, poate deveni mai puternică, pentru că prin îndoieli vom descoperi (căutând) mai multe motive pentru care Dumnezeu merită încrederea noastră. Așa cum spunea și Lynn Anderson:

„Credința care este încercată de necazuri, de întrebări grele sau de meditație iese adesea mai puternică la sfârșit”

4. Îndoiala nu trebuie lăudată.

Deși ea este benefică și e o realitate a trăirii noastre cu Dumnezeu, acest lucru nu trebuie să ne ducă la încurajarea îndoielii. În timp ce poate fi benefică pentru întărirea credinței noastre și o ancorare solidă în apărarea credinței, totuși ea poate fi un tobogan care într-un final duce la necredință. De aceea, prezența îndoielii nu trebuie să ne sperie, însă ne responsabilizează în a o gestiona într-un mod înțelept.

Pentru că subiectul despre îndoială este unul vast și se poate vorbi mult despre el, în articolul de față o să mă rezum la a prezenta câteva principii prin care putem face față îndoielii sau câteva lucruri de care ar trebui să ținem cont atunci când ne luptăm cu îndoieli.

Principii de gestionare a îndoielilor:

1. Îndoiește-te de îndoielile tale

Atunci când apar îndoieli la perspectiva pe care o ai, va trebui să avem răbdare cu noi. Este posibil ca îndoiala prezentă să fie datorată anumitor cauze și de fapt să nu aibă niciun fundament. Atunci, ar trebui să ne îndoim de propria îndoială și să o analizăm. (Sfat oferit și de Timothy Keller în „Argument pentru Dumnezeu)

2. Concretizarea îndoielilor

Atunci când ne confruntăm cu îndoieli, soluția nu este să le dăm la o parte și să se lăsăm undeva în subconștientul nostru. Mai degrabă ar trebui să căutăm răspuns la întrebările/îndoielile noastre, iar pentru a face asta ar trebui să concretizăm îndoiala pe care o avem, să „săpăm” în adâncul nostru pentru a descoperi care e mai concret îndoiala noastră (fie învierea lui Hristos, fie îndoieli în privința Scripturii, fie în legătură cu problema răului/suferinței etc).
E important să concretizăm îndoielile noastre pentru că în funcție de categoria în care se încadrează, ar trebui gestionate în mod diferit.
Atunci când vorbim de categorisirea îndoielii s-a ajuns în mod normal, la 3 tipuri (acest subiect este dezvoltat de Gary Habermas în „Dealing with doubt”):
a. Îndoieli factuale
Această categorie de îndoială se referă în special la momentele în care persoanele se îndoiesc de anumite fapte concrete în legătură cu creștinismul, cu bazele creștinismului, cum ar fi: istoricitatea lui Hristos etc.
Acestea pot fi rezolvate prin căutarea răspunsurilor în cărți specializate în acest domeniu, prin căutarea informațiilor sau prin fundamentarea în cărți ce explică creștinismul.
b. Îndoieli emoționale
Această categorie de îndoială se referă în special la momentele în care anumite persoane se îndoiesc de creștinism, însă acest lucru se datorează mai mult faptului că din punct de vedere emoțional nu pot accepta anumite lucruri. De exemplu, problema suferinței creează îndoială multor oameni din cauza faptului că, din punct de vedere emoțional, nu pot accepta/înțelege că toată această suferință are anumite motive.
Confruntarea cu aceste îndoieli poate fi gestionată după modelul oferit de Pavel în Filipeni 4:6,7 – și anume, să exprimăm în rugăciune înaintea lui Dumnezeu emoțiile noastre, trăirile noastre, frustrările noastre, iar în modul acesta vom reuși să depășim problemele emoționale care apar într-o lume a suferinței.
c. Îndoieli volitive
Această a treia categorie de îndoieli este legată în principal de voința și capacitatea de a face anumite alegeri. Aici e vorba de multe ori de credință imatură, oameni la care încă nu le este clar dacă și-au pus încrederea în Hristos sau nu etc.
Lynn Anderson spunea în legătură cu îndoiala:

„Când treci dincolo de aparențe, acolo descoperi fie voința de a crede, fie voința de a nu crede. Aceasta este esența problemei”.

În cazul acestor tipuri de îndoieli, uneori poate fi vorba că acea persoană încă nu s-a pocăit, încă nu a devenit creștină cu adevărat sau, după cum am zis, fiind vorba de imaturitate spirituală.
Acestea trebuie gestionate prin întoarcerea la fundamentul creștin, pentru a privi spre sacrificiul lui Dumnezeu pentru noi și astfel Dumnezeu să facă să crească în noi încrederea în El și dorința de a ne pune încrederea în El mai mult. Apoi, trebuie să fie căutată maturitatea spirituală prin discipline spirituale. Mai mult, trebuie să fie luată o hotărâre fermă de a ne pune încrederea în El, indiferent de simțurile noastre, pentru ca în momentele în care nu vom simți plăcerea de a face asta, totuși să o facem (având în vedere că acesta este adevărul).
Aceste îndoieli este posibil să fie datorate faptului că am ajuns să credem anumite minciuni, de aceea va trebui să identificăm ceea ce credem în diferite aspecte la nivel spiritual și să le înlocuim cu ceea ce ne descoperă Scriptura.

Deși toate acestea se întrepătrund, totuși, de multe ori, una dintre aceste categorii de îndoială ne afectează mai mult și trebuie să le gestionăm în mod înțelept.

3. Comuniunea cu comunitatea sfinților

Strategia diavolului este „divide et impera”, el încercând să ne separe și să ne facă să luptăm singuri cu îndoielile în viața de credință. Chemarea lui Dumnezeu este de a rămâne în comunitatea poporului Său (Biserica) și a ne lupta cu îndoielile în felul acesta.
În Coloseni 2:2,4 apostolul Pavel spune că își dorește ca cei din Colose să fie uniți în dragoste pentru ca în final ei să nu ajungă să fie înșelați de vorbe iscusite (argumente false). Comunitatea este modalitatea prin care suntem păziți de tot felul de argumente care inițial nouă ne sună bine (însă în comunitate discernământul este amplificat prin faptul că avem oameni care să ne ajute în acest aspect).

Proverbe 18:1 (NTR)
„Cel ce s-a separat își caută propria plăcere; el se dezlănțuie împotriva oricărei înțelepciuni”.

Comunitatea creștină este modalitatea prin care putem să rămânem statornici din punct de vedere spiritual, iar acest lucru presupune și păstrarea credinței în mijlocul îndoielilor.
Pe lângă faptul că în comunitate suntem încurajați, primim răspunsuri, suntem ajutați să creștem spiritual, Biserica este și locul unde, împreună cu alții, stăm în rugăciune înaintea lui Dumnezeu și îi cerem ca El să i se descopere celui care are parte de îndoieli, pentru că în final, îndoiala nu poate fi biruită decât având parte de descoperirea oferită de Hristosul înviat.
Importanța comunității este menționată și de Alister McGrath în cartea „Credință și îndoială”:

„Ai grijă să nu te izolezi şi să trebuiască să înfrunţi de unul singur presiunea societăţii. Lumea vrea să te izoleze, să te demoralizeze, să-ţi surpe încrederea în tine însuţi şi în evanghelie. E bine să petreci timp cu alţii care împărtăşesc aceeaşi concepţie despre lume ca tine. Încurajează-ţi fraţii şi lasă-te încurajat de ei.”

4. Combătând păcatul prezent în viața noastră

În lupta cu îndoielile trebuie să fim atenți la starea noastră din punct de vedere spiritual, în special dacă nu cumva trăim într-un mod continuu în păcat. Trăirea în păcat încețoșează privirea noastră și ne face să devenim tot mai puțin sensibili în ceea ce privește lucrurile de natură spirituală. Încețoșarea privirii într-un mod continuu duce la pierderea treptată a credinței, până ce aceasta ajunge să nu mai fie.
Unul dintre motivele pentru care unii ajung la îndoială și apoi ajung ca îndoiala să îi acapereze și chiar să îi facă să „naufragieze” de la credință este că au permis păcatului să trăiască în viața lor și au hotărât tot mai puțin să lupte cu păcatul.
Așa cum bine surprinde Alister McGrath:

„Păcatul ne împinge să punem sub semnul întrebării promisiunile lui Dumnezeu şi să nu ne încredem în El”.

Textul din Ps. 66:18 spune astfel:

„Dacă aș fi văzut nelegiuire în inima mea, nu m-ar fi ascultat Stăpânul” (NTR).

Adevărul pe care îl transmite textul acesta este că păcatul nemărturisit lăsat în viața noastră, lucrează la distrugerea relației dintre noi și Dumnezeu („nu m-ar fi ascultat”), deci implicit la creșterea îndoielilor în viața noastră.
Însă, un text care vorbește și mai clar în privința acestui aspect este 1 Tim. 1:18,19

„Timotei, fiule, îți încredințez această poruncă potrivit profețiilor făcute mai înainte despre tine, ca prin ele să te lupți lupta cea bună având credință și o conștiință curată, pe care unii au părăsit-o și au naufragiat în ce privește credința.” – (EDCR)

Textul acesta vorbește de unii oameni care și-au pierdut credința (iar v20 ne dă ca exemple pe Imeneu și Filet, cum că ar fi hulit), iar modalitatea prin care aceștia și-au pierdut-o este că nu și-au păstrat conștiința curată. Aceste versete surprind aceeași idee, cum că noi putem să ne pătăm conștiința prin trăirea în păcat, iar continuarea în acest lucru să ne ducă la pierderea credinței. De aceea este foarte important să ne analizăm propria viață și relație cu Dumnezeu. Păcatul pe care l-am făcut, trebuie mărturisit, iar apoi trebuie să avem o hotărâre fermă în ce privește trăirea în sfințenie.

5. Cunoașterea lui Hristos

Cunoaștere profundă, personală a lui Hristos (și continuă) este modalitatea principală prin care putem face față îndoielilor noastre. Acest aspect poate fi observat și în textul menționat anterior în Coloseni 2:2-4 unde Apostolul Pavel spune că prin cunoașterea Lui ajungem să nu fim înșelați de vorbe iscusite (argumente false).
Cunoașterea lui Hristos ne ajută în îndoielile noastre pentru că în felul acesta:
– Primim răspuns la îndoielile noastre
– Înțelegem că nu putem înțelege toate lucrurile
Iov este un exemplu de om care a luptat cu îndoieli (în principal cu problema suferinței celor nedrepți) și timp de aproape 40 de capitole ni se prezintă felul în care el căuta răspunsuri la Dumnezeu. Iar după așa perioadă te-ai aștepta ca Dumnezeu să îi dea răspuns pentru care trecea prin acea suferință, însă răspunsul lui Dumnezeu a fost diferit. Parafrazând, Dumnezeu îi spune: „Iov, totul e prea complex pentru ca tu să înțelegi întreg mecanismul. Universul, planul Meu, acțiunile Mele, sunt prea complexe în profunzimea lor pentru a le înțelege în detaliu.” Odată ce Iov a înțeles acest lucru, el spune: „Am auzit de tine, dar acum Te-am văzut.” Ce spune de fapt Iov? Că L-a cunoscut într-un mod așa profund pe Dumnezeu, încât îi înțelege măreția. Acum înțelege, acceptă că unele lucruri nu le poate înțelege.

Practic, în legătură cu acest aspect, trebuie să căutăm să Îl cunoaștem mai mult pe Hristos: prin practicarea disciplinelor spirituale (citirea Cuvântului, meditarea la El, rugăciunea, postul, slujirea etc).
Acest lucru ne face să înțelegem că modalitatea prin care depășim îndoielile, deși ține de noi, nu noi avem ultimul cuvânt. Pentru ca îndoielile să fie gestionate bine, trebuie ca Hristos să intervină și să ni se descopere în mijlocul luptei noastre cu îndoielile. De aceea, în final, gestionarea înțeleaptă a îndoielilor înseamnă să stai în prezența lui Hristos și să cauți, să aștepți, descoperirea Hristosului înviat.

Dacă ești dintre persoanele care te lupți cu îndoiala, te-aș ruga să ții cont de aspectele acestea. Să continui să cauți adevărul, dar în același timp, având o perspectivă corectă despre îndoială, să citești pe tema aceasta, să continui să lupți împotriva păcatului și să tânjești după cunoașterea lui Hristos.
Dacă ești dintre cei care vrei să-i ajuți pe alții în lupta lor cu îndoiala, învață-i lucrurile acestea și stai aproape de ei, ajută-i în lupta lor și roagă-te pentru ei, fiind motivat de ceea ce spunea Dumnezeu prin Iuda: „Fie-vă milă de cei cuprinși de îndoieli” (Iuda 1:22, EDCR).
În tot acest timp, rămâi încurajat de ceea ce spunea Anderson:

„Nu cantitatea de credință pe care poți s-o aduni contează în primul rând. Ea poate fi puțină, ca o sămânță de muștar, dar trebuie investită în ceva trainic”.

Continuă să-ți ancorezi credința în Hristos și în ceea ce a făcut pentru tine!