Această întrebare este una dintre cele mai populare întrebări în discuțiile și dezbaterile dintre credincioși și necredincioși.
În filosofie este numită “paradoxul pietrei” sau “paradoxul omnipotenței” și a fost adusă pe scenă încă dinainte de Evul Mediu, fiind adresată de mai mulți filosofi și teologi, printre care și de Toma de Aquino, Rene Descartes și în perioada modernă de Alvin Plantinga.
Vreau să menționez că de-a lungul anilor au fost propuse mai multe soluții la această problemă: unele care se leagă de natura fizică a pietrei și imposibilitatea de a ridica o piatră mai mare decât universul, în lipsa gravitației. Altele care se leagă de anularea omnipotenței după crearea pietrei și altele care propun că Dumnezeu poate face chiar și logicul imposibil. Varianta de răspuns pe care o voi aborda în acest articol este legată de înțelegerea omnipotenței și imposibilitatea logică a acestei probleme.
Să vedem mai întâi care sunt implicațiile întrebării:
Poate Dumnezeu să creeze o piatră atât de grea încât să nu o poată ridica?
Dacă NU, atunci Dumnezeu nu este atotputernic, deoarece tocmai am găsit ceva ce El nu poate face.
Dacă DA, atunci Dumnezeu nu este atotputernic, deoarece ar fi incapabil să ridice acea piatră.
Vedem că aparent se ajunge la un paradox, ceea ce ar sugera că omnipotența este o contrazicere, sau mai rău că Dumnezeu aplicat la realitate este un concept incoerent și un astfel de Dumnezeu nu ar putea exista.
De altfel, acesta este scopul principal al paradoxului omnipotenței, să arate o situație paradoxală în care o ființă omnipotentă este forțată să își limiteze puterile, rămânând omnipotentă și să execute situația paradoxală în același timp. Concepția paradoxului omnipotenței se bazează pe principiul logic numit reducerea la absurd (în latină, “reductio ad absurdum”) care este procesul de reducere a unui argument sau a unei ipoteze la starea de absurditate pentru a arăta imposibilitatea acestora în realitate.
În primul rând, trebuie să înțelegem că în această întrebare este vorba despre două lucruri:
1. despre DUMNEZEU (Ființa absolut supremă din punct de vedere metafizic)
2. despre PUTERE (capacitatea de a realiza ceva, un atribut pe care o ființă îl poate avea)
Problema apare la cum înțelegem definiția omnipotenței/atotputerniciei, de exemplu în DEX vedem următoarele definiții:
OMNIPOTÉNT ~tă 1) Care este potent în toate; cu omnipotență. 2) Care are omnipotență; cu putere nelimitată, absolută; atotputernic. /<fr. oipotent, it. omnipotente, lat. omnipotens, -nt
ATOTPUTÉRNIC, -Ă, atotputernici, -ce; adj. Cu putere nelimitată, care poate orice. (după lat. omnipotens).
Putem observa că în definiție apare ideea unei ființe “care poate face orice“, iar aici de obicei încep confuziile în care ne gândim la tot felul de lucruri pe care nu știu cum ar putea să le facă cineva în realitate, precum paradoxul cu piatra și în acest tip de întrebări se încadrează și altele, de pildă:
Poate Dumnezeu să creeze:
– un burlac căsătorit?
– un cerc pătrat?
– un triunghi cu 4 laturi
– o fereastră care este închisă și deschisă în același timp și sens?
– o cârpă complet udă și complet uscată în același timp și sens?
– într-un spațiu euclidian, ca suma unghiurilor unui triunghi să nu fie egală cu 180°?
– o închisoare atât de securizată încât nici El să nu poată evada din ea?
etc.
Conform logicii, aceste lucruri sunt imposibile în tot spectrul realității, de aceea când vorbim de “orice” lucru care poate fi făcut prin putere, ne referim la ceva posibil în realitate.
Deoarece Dumnezeu este Ființa supremă, acest lucru presupune că El are calități maxime, adică cu referire la putere, El are cantitate maximă posibilă de putere, nu o cantitate imposibilă de putere!
O definiție rezonabilă pentru omnipotența lui Dumnezeu este că El dispune de o cantitate maximă de putere pe care o poate avea o ființă perfectă. Aceasta presupune că este mai puternic decât orice altă ființă care există în realitate (prin “ființă” mă refer la tot ce are existență).
Având în vedere această înțelegere, Dumnezeu, NU poate crea o piatră atât de grea, încât să nu o poată ridica, deoarece NU există nicio greutate pe care ar putea avea o piatră care să facă imposibilă ridicarea ei de către o ființă cu putere maximă.
Putem să întrebăm pe cel care pune întrebarea: “Ce greutate ar trebui să aibă piatra?” și această întrebare ar trebui să fie suficientă pentru cineva ca să înțeleagă faptul că nu există o asemenea greutate în spectrul realității care să depășească puterea maximă a unei ființe omnipotente.
Cu alte cuvinte, Dumnezeu poate să creeze orice piatră imaginabilă. Nu există niciun fel de piatră pe care Dumnezeu să nu o poată crea. Pur și simplu, o astfel de piatră (pe care puterea maximă să nu o poată ridica) este incoerentă, ea nu există și nu poate exista în nici o lume posibilă!
E ca și cum am spune că există un om mai înalt decât cel mai înalt om, ceea ce este, desigur, logic imposibil.
Așadar, este imposibil din punct de vedere logic pentru orice ființă să creeze o piatră pe care Dumnezeu nu ar putea să o ridice și, prin urmare, nici măcar Dumnezeu nu poate crea o astfel de piatră!
Posibile Obiecții
- Dacă Dumnezeu este atotputernic, atunci El trebuie să poată să facă orice, chiar și logicul imposibil.
Răspuns:
Chiar dacă nu știm ce înseamnă în realitate să existe ceva logic imposibil, dar dacă presupui că Dumnezeu poate să facă logicul imposibil, atunci paradoxul din postare se evaporă automat și nu mai există nici o problemă, pentru că în acest caz, (dacă eliminăm consecvența logică) Dumnezeu POATE să facă o piatră atât de grea încât să nu o poată ridica. Mai mult de atât, nu ar trebui să mai existe nici o dezbatere despre existența lui Dumnezeu, deoarece dacă El poate face logicul imposibil, atunci El ar putea să existe și să nu existe în același timp și multe, multe alte absurdități.
I-aș îndemna pe cei incomodați cu ideea că Dumnezeu poate face doar logicul posibil, să se gândească cu atenție la implicațiile absurde ale unui Dumnezeu care poate face ceva imposibil din punct de vedere logic.
Dacă crezi că Dumnezeu poate face cu adevărat un pătrat rotund, atunci aș dori să știu cum ar arăta acea formă?
Dacă Dumnezeu poate face o piatră atât de grea încât să nu o poate ridica, atunci ce greutate trebuie să aibă acea piatră?
Fiecare dintre aceste propoziții sunt absolut, pozitiv imposibile, de aceea eu mențin eticheta de atotputernic (în realitate) pentru a-L defini pe Dumnezeu, pentru că aceste lucruri, care aparent îi fură din atotputernicie, nu există de fapt – ele sunt doar o combinație de cuvinte în contradictoriu, nici nu le putem numi lucruri pe care am putea să le instanțiem undeva în realitate.
Așadar, cel care aduce obiecția paradoxului nu poate avea ambele variante. El nu poate elimina consecvența logică, insistând că Dumnezeu poate crea o piatră prea grea pentru a o ridica (contrazicere logică) și în același timp să accepte consecvența logică, insistând că Dumnezeu nu ar putea apoi să ridice această piatră imposibil de ridicat. - Dacă Dumnezeu poate face doar ce este logic posibil, atunci Dumnezeu e limitat de logică de unde reiese că logica e mai presus de Dumnezeu și că Dumnezeu nu e suprem.
Răspuns:
Legile logicii sunt parte din natura lui Dumnezeu, probabil descrierea a funcționării minții Sale.
Dumnezeu este gânditorul logic suprem și legile logicii sunt o reflectare a minții Sale, la fel cum legea morală este o reflectare a caracterului Său. Așa cum Dumnezeu nu a alcătuit în mod arbitrar legea morală, tot așa El nu a alcătuit în mod arbitrar legile logicii. Deci legile logicii nu sunt nici arbitrar voite de Dumnezeu, dar nici nu Îl limitează; mai degrabă legile logicii sunt întemeiate în natura Lui, în realitatea fundamentală a lucrurilor, de aceea putem să interacționăm în mod obiectiv cu realitatea bazându-ne pe legile fundamentale ale logicii.
Mi se pare greșit să zicem “Dumnezeu este limitat de logică de unde reiese că logica e mai presus de Dumnezeu”, pentru că dacă facem o analogie, omul are gândire și mod de funcționare al sistemului nervos, dar aceasta nu înseamnă că el este oarecum inferior sau limitat de aceste elemente, ci lucrurile enumerate îl fac pe el să fie OM, sunt caracteristicile lui, practic.
La fel și cu Dumnezeu, logica este parte a naturii Sale și Dumnezeu este supus propriei sale naturi, adică naturii fundamentale a realității, dar nu limitat de aceasta. - De ce ar fi ilogic pentru Dumnezeu să creeze o piatră pe care să nu o poată ridica, dacă omul poate să creeze o barcă pe care el nu o poate ridica și nu este nimic ilogic? Pare ciudat ca omul să poată face ceva ce o ființă omnipotentă nu poate.
Răspuns:
Într-adevăr, intuitiv pare să fie astfel, dar știm că intuiția nu este un standard pentru adevăr, de aceea trebuie să ne gândim mai în detaliu la această situație din punct de vedere logic și la termenii folosiți.
Întrebarea este foarte bine pusă și încearcă să arate faptul că legile logicii ar trebui să fie aceleași pentru toți, cu alte cuvinte, logica nu este relativă la persoană, ci este absolută. De aceea, dacă o situație este logic imposibilă pentru Dumnezeu, atunci aceeași situație ar trebui să fie logic imposibilă și pentru om, dar se pare că nu este așa în exemplul de mai sus, ar spune cel care pune întrebarea.
Și cred că ar trebui să fim de acord cu faptul că logica nu se aplică în funcție de persoană.
Doar că în exemplul dat, există o contradicție logică chiar în termeni, nici nu trebuie să mergem mai profund la situația în sine, de aceea este ilogic pentru unul și logic pentru altul. Termenul de ființă “omnipotentă” presupune ca acea ființă să fie mai puternică decât orice altă ființă care există în realitate, de aceea prin definiție este imposibil să vorbim despre o piatră mai grea sau mai puternică decât puterea maximă, prin urmare este ilogic pentru acest termen să-l asociem cu o piatră care este în contradictoriu cu omnipotența, iar pentru un om nu este nici o problemă, deoarece nu presupune nici o contradicție logică dintre un om și o barcă.
Alte câteva exemple similare:
– Dumnezeu nu poate să mintă, omul poate (contradicție între sfințenia lui Dumnezeu și minciuna)
– Dumnezeu nu poate să se sinucidă, omul poate (contradicție între existența necesară a lui Dumnezeu și sinucidere)
– Dumnezeu nu poate să uite ceva, omul poate (contradicție între omnisciența lui Dumnezeu și uitarea)
Dacă ignorăm pentru moment aceste probleme de contradicție în termeni, atunci putem să vorbim despre o imposibilitate metafizică; știm că omul este limitat în putere, iar Dumnezeu nu. Fiindcă omul este limitat, înseamnă că putem să găsim o greutate mai mare decât puterea lui de ridicare, iar la Dumnezeu acest lucru este imposibil din punct de vedere metafizic, al naturii Lui, pentru că nu există o greutate mai mare decât maximul de putere pe care Dumnezeu îl are.
În analogie, dacă o cartelă de telefon are 500 de minute gratuite pe lună de la o rețea de telefonie, aici ne putem imagina o creștere a minutelor, dar dacă o cartelă are minute nelimitate, atunci este logic imposibil să le mărim. Nu se poate mări ceva ce este maxim. Nu este logic posibil să avem mai mult decât TOT ce există. - Știm că Dumnezeu nu poate să mintă fiindcă este o ființă perfect morală, atunci am putea să ne imaginăm o ființă la fel de puternică, dar care poate să și mintă ca să-și îndeplinească unele scopuri, nu ar fi această ființă mai puternică decât Dumnezeu?
Răspuns:
Această întrebare presupune o contradicție între atotputernicia și moralitatea lui Dumnezeu, practic ne spune că nu putem să le avem pe amândouă, pentru că moralitatea ar limita omnipotența.
Trebuie să revenim la definiție: o ființă “omnipotentă” este mai puternică decât orice altă ființă care există în realitate. Chiar dacă am combina puterea tuturor ființelor care există, tot nu ar fi mai puternice decât ființa atotputernică.
Având în gând această idee, trebuie să ne gândim dacă minciuna sau orice altă acțiune imorală chiar contribuie cu ceva pozitiv la putere. Desigur că s-ar putea să aibă un impact pozitiv la mărirea puterii unor ființe, dar nu și pentru o ființă care deja are putere mai mare decât tot ce există. Fiindcă, minciuna este folosită pentru a scăpa din problemele pe care le are cineva cu cei care au putere mai mare decât el, dar în cazul unei ființe omnipotente abilitatea de a minți nu are sens, pentru că nu există cineva cu putere mai mare și nu i-ar mări cu nimic puterea. Cu alte cuvinte, fiind limitat în acest sens, nu scade puterea în mod necesar. Cel mai probabil, la fel se poate spune și despre alte imoralități.
Referințe
https://en.wikipedia.org/wiki/Omnipotence_paradox
https://religion.fandom.com/wiki/Omnipotence_paradox
http://stoneparadox.org/history.html
https://www.tcd.ie/Philosophy/events/public-lecture-series/HT2018Slides/stone.pdf
https://rintintin.colorado.edu/~vancecd/phil3600/Power.pdf
https://youtu.be/TOHQVSpwEH8
Knowledge, Reality, and Value – Arguments for Atheism, p.160 – Michael Huemer