Una dintre ideile frecvente pe care le întâlnesc în special printre sceptici, dar și printre creștini, este că există prea multe culte creștine și pare să fie ceva în neregulă cu creștinismul.
Se spune:
– creștinismul este divizat
– sunt 45 000 de culte care se contrazic între ele
– sunt 45 000 de interpretări ale Bibliei etc.
Sau și mai rău, unii spun că este puțin probabil ca unul dintre aceste culte să fie adevărat, de aceea creștinismul nu merită să fie luat în seamă.
În primul rând, haideți să vedem de unde vine acest număr astronomic 45 000? Și eu am fost foarte uimit când l-am văzut pentru prima dată și am zis că ar fi bine să verific care au fost criteriile în urma cărora s-a făcut această statistică mondială.
După o scurtă verificare ajungem la Gordon Conwell, care este Centrul de studiu al creștinismul global și de unde se inspiră majoritatea site-urilor pentru a lua informația finală. Aici găsim statistica și transparența (din fericire) cum a fost efectuată procedura statistică, astfel încât să ajungă la acel număr de 45 000.
În primul rând, vreau să precizez că statistica celor de la Gordon Conwell NU este greșită în felul cum ei definesc lucrurile, însă vreau să clarific faptul că oamenii folosesc aceaste date într-un sens total greșit, fără să înțeleagă motivația și felul cum au definit termenii cei care au creat statistica.
Vom putea observa că ei au o definiție foarte specifică pentru ce înseamnă o denominație.
Să vedem direct prin cuvintele lor:
Nivelul cel mai detaliat al taxonomiei noastre a creștinismului global este cel al confesiunilor creștine, definite ca o biserică creștină organizată, tradiție, grup religios, comunitate de oameni, agregat de centre de cult, de obicei într-o anumită țară, ale cărei congregații și membri sunt numiți cu același nume în diferite zone, considerându-se o biserică creștină autonomă, distinctă de alte biserici și tradiții. Confesiunile sunt definite și măsurate la nivel de țară, ceea ce creează un număr mare de confesiuni separate în cadrul familiilor și tradițiilor creștine. De exemplu, prezența Bisericii Catolice în cele 234 de țări din lume are ca rezultat 234 de “confesiuni” catolice, deși acestea pot fi subdivizate și mai mult în funcție de rit (de exemplu, bizantin sau latin). Modul tipic în care creștinii se numără pe ei înșiși este la nivel de congregație locală și apoi agregă aceste totaluri la nivel de oraș, provincie, stat, regiune și, în cele din urmă, la nivel național.
Gordon Conwell – https://www.gordonconwell.edu/center-for-global-christianity/research/quick-facts/
Congregațiile individuale nu sunt numărate ca “denominațiuni”. Luăm notă de faptul că multe congregații independente nu fac parte din nicio denominațiune. Dacă aceste biserici ar forma o rețea independentă cu un nume, le-am considera o denominațiune. Folosind această metodă, raportăm 45.000 de denominațiuni creștine în lume în 2019.
Observăm că această statistică este făcută per țară, adică același cult (ex. Catolic) care apare în cele 234 de țări va fi calculat ca și cum ar fi 234 de denominațiuni distincte!
Mai rău, același cult dacă are rituri diferite, ele vor fi considerate fiecare din nou ca o denominațiune distinctă per țară.
Dacă excludem faptul că sunt numărate ca denominațiuni separate chiar și la nivelul riturilor/tradițiilor diferite din același cult și facem cel mai simplu calcul matematic: adică împărțim totalul denominațiunilor la numărul de țări 45 000 / 234, vedem foarte repede că numărul nu mai este atât de impresionant – 192
Deși numărul final după ce reducem împărțirea pe tradiții ar putea fi mult mai mic, o medie rezonabilă este 192 de denominațiuni, deoarece s-ar putea să fie culte care nu apar în toate țările, dar vor fi compensate de rituri diferite din același cult.
Cel mai probabil și acest număr poate fi reduse undeva la sub 100, dar din cauza căutării și muncii necesare pentru a verifica fiecare țară, o să folosesc numărul estimat mai sus, 192.
Cred că această cifră este mult mai realistică decât 45 000!
Poate ne gândim că sunt foarte multe comunități mici, dar să nu uităm că numărul total de creștini la ora actuală este undeva la 2 382 000 000, adică dacă împărțim la numărul estimat de culte 192, atunci avem peste 12 milioane de creștini într-un grup, ceea ce nu este deloc o comunitate mică.
De asemenea, conform statisticilor de la Gordon Conwell, am putea spune că încă din Noul Testament aveam deja multe denominațiuni:
Biserica din Corint, Tesalonic, Smirna, Roma, Ierusalim etc., dar este clar pentru toată lumea că era un singur creștinism și o singură denominațiune (în felul nostru simplu de a înțelege ramurile creștine).
Unitatea creștină nu depinde de unitatea instituțională
Confesiunile sunt instituții create de oameni și, deși diferitele confesiuni reprezintă adesea diferențe în anumite doctrine sau credințe, majoritate a confesiunilor creștine sunt unite printr-o credință comună în Hristos. Unitatea creștină nu necesită ca noi să facem parte din aceeași unitate instituțională.
De asemenea, unitatea creștină nu necesită nici faptul că ar trebui să fim de acord în absolut TOATE lucrurile. Pot să garantez că nu puteți găsi o singură biserică în lume în care toți membrii cred exact același lucru în fiecare punct doctrinar.
Și acest lucru mi se pare perfect normal! Deși credințele sunt importante, ceea ce îi unește pe creștini este credința centrală în Hristos și supunerea față de El și trăirea unei vieți în dragoste față de Dumnezeu și de semeni.
Îmi place să privesc învățăturile creștinismului ca pe un copac în care trunchiul reprezintă învățăturile de bază, de pildă:
– Există un singur Dumnezeu creator al tuturor lucrurilor văzute și nevăzute
– Isus Hristos este Fiul unic al lui Dumnezeu
– Isus Hristos este Mesia care a venit să moară ca jertfă pentru păcatele noastre
– Omul este păcătos și are nevoie de salvarea și mila lui Dumnezeu
– Isus Hristos a înviat din morți și este viu acum
– Isus Hristos a promis că va da viața veșnică celor care cred în El ca Domn și Mântuitor
etc.
Iar frunzele reprezintă diferențele și învățăturile secundare (sau care nu sunt necesare pentru salvare):
– Felul de alimentație
– Cinstirea icoanelor
– (Im)posibilitatea pierdere mântuirii
– Predestinare / preștiință
– Răpire
– Vorbirea în limbi
– Ziua de odihnă
– Iad veșnic / anihilaționism
– Traducerea folosită
etc.
Unitatea creștinilor nu înseamnă să fim de acord cu absolut totul, ci să fim de acord în esență/trunchiul creștinismului.
Adevărata unitate creștină este o credință comună în Hristos și nu este făcută de om, ci făcută de Dumnezeu și dată de Dumnezeu Bisericii lui Dumnezeu, care cuprinde oamenii Lui din mai multe confesiuni și biserici locale.
În 1 Corinteni 1:2-3, apostolul Pavel definește Biserica prin următoarea sintagmă:
“cei sfințiți în Hristos Isus și chemați să fie sfinți”.
Dumnezeu este Cel care ne sfințește în Hristos, dar și Cel care ne cheamă la Sine. El ne unește cu Hristos – “datorită Lui sunteți în Hristos Isus” (1 Corinteni 1:30). Și, întrucât unitatea noastră comună cu Hristos este cea care unește creștinii între ei (1 Corinteni 10:17, 12:12-13), nu poate fi decât Dumnezeu cel care face și dăruiește unitatea creștinilor. Indiferent de confesiune, creștinii sunt uniți cu toți ceilalți care au o credință autentică în Hristos.
Aceasta este adevărata unitate creștină.
Cum privim diferitele confesiuni?
Trebuie să ne amintim că este ușor să-i desconsiderăm pe creștinii care cred lucruri diferite de cele pe care le credem noi, dar, la bază, există o unitate puternică între noi și ei.
Personal nu sunt de acord cu multe din ceea ce învață catolicii, ortodocșii, adventiștii, baptiștii sau alte culte la care nu ader, dar cunosc mulți oameni din aceste tabere care au o credință adevărată și vibrantă în Hristos.
Eu îi consider din biserica lui Hristos, în ciuda punctelor asupra cărora nu suntem de acord (care pot fi multe, dar nu esențiale).
Cred că atunci când interacționăm cu creștinii din alte confesiuni, trebuie să ținem cont de îndemnul lui Pavel din Efeseni 4:
1. Vă sfătuiesc, dar, eu, cel întemnițat pentru Domnul, să vă purtați într-un chip vrednic de chemarea pe care ați primit-o,
Apostolul Pavel – Efeseni 4:1-6
2. cu toată smerenia și blândețea, cu îndelunga răbdare; îngaduiți-vă unii pe alții în dragoste
3. și cautați să păstrați unirea Duhului, prin legatura păcii.
4. Este un singur trup, un singur Duh, după cum și voi ați fost chemați la o singură nădejde a chemării voastre.
5. Este un singur Domn, o singură credință, un singur botez.
6. Este un singur Dumnezeu și Tată al tuturor, care este mai presus de toți, care lucrează prin toți și care este în toți.
Închei cu o zicere celebră dintr-un tratat despre unitatea creștină a teologului luteran Rupertus Meldenius:
În lucrurile esențiale: UNITATE,
în lucrurile neesențiale: LIBERTATE,
și în toate lucrurile: DRAGOSTE!